Biroul era destul de mic, dar părea suficient de spaţios datorită faptului că nu era încărcat cu lucruri inutile. Georgică Cornea era unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri ai acestui colţ de ţară, ridicaţi, desigur, după Revoluţie. Se făcuse remarcat prin ofensiva continuă pe piaţa construcţiilor. Concurenţii îl invidiau, uimiţi de puterea lui de muncă, de încăpăţânarea lui şi de relaţia specială pe care o avea cu subalternii.

-          Nu, domnule Voina, nu sunt încă pregătit şi nici determinat să mă înregimentez politic! Domnul Borali ştie, pentru că am mai discutat despre asta. Oamenii de afaceri care intră acum în politică, o fac pentru că au nevoie de un paravan, de o umbrelă politică, care să le acopere matrapazlâcurile…

-          Nu neapărat…, încercă Emil Voina să reteze entuziasmul discursului omului de afaceri timişorean. Venise la el pentru că Radu Borali îi vorbise despre el ca despre un om de afaceri atipic pentru perioada aceasta. „N-ai să crezi, Emile, dar el este prototipul industriaşului de mâine. Nu reprezintă niciun grup de interese, nu gravitează în jurul nicunui nucleu politic. Acumulează şi se dezvoltă, punând preţ doar pe tehnologie şi pe calitatea oamenilor. Într-o vreme a „tunurilor” de tot felul, el nu caută decât să-şi consolideze afacerile, în niciun caz doar să acumuleze capital…”. Descrierea pe care i-o făcuse Borali, alături de care stătea acum, în biroul lui Cornea, îl îndemnase să stea de vorbă cu el.

-          Totuşi, aceştia sunt cei care se afirmă, acum…

-          Domnilor, despre oamenii aceştia fie nu veţi mai auzi, în câţiva ani, fie veţi auzi despre ei doar ca subiecte ale unor scandaluri economice de amploare. Eu mi-am riscat averea şi confortul familiei ca să pun firmele astea pe picioare, să cumpăr utilaje, să fac lucrări de calitate, să plătesc bine oamenii…

-          Şi chiar nu credeţi necesar un pic de sprijin politic?

-          Absolut deloc! Dumneavoastră, politicienii, ca şi cei din administraţia locală, trebuie să fiţi preocupaţi de crearea unui climat competitiv cu adevărat capitalist, bazat pe performanţă şi calitate, abia atunci veţi vedea care dintre noi suntem oameni de afaceri şi care speculanţi ai unor conjuncturi favorabile. De ce să cumpăr eu o fabrică pe care să o tai şi să o vând la fier vechi? Sigur că aşa îmi vor creşte conturile bancare personale, dar câte fabrici vor mai fi de tăiat în ţara asta? Pe mine mă interesează să exist şi să mă dezvolt mulţi ani de aici încolo, să creez locuri de muncă în care taţii să fie mândrii că pot preda ştafeta fiilor lor…

-          Şi de ce excludeţi necesitatea unui sprijin de început?

-          Pentru că nimic nu-i gratuit pe lumea asta şi nici eu nu sunt atât de bun în predicţii încât să ştiu ce-mi veţi cere peste zece ani, nici dumneavoastră nu ştiţi, încă, de ce sau cât veţi avea nevoie… Aveam impresia că dumneavoastră sunteţi un partid inovator, dar constat că în privinţa metodelor, nu sunteţi departe de cei de stânga…

-          Ei, nici chiar aşa… Stânga şi-a consumat mesajul politic, oamenii au văzut la ce se poate ajunge…

-          Judecaţi greşit, domnule Voina! Stânga are şi va avea, întotdeauna, un rol foarte important, numai că, la fel ca şi dreapta extremă, nu trebuie să ajungă să guverneze singură, pentru că, inevitabil, va cădea în totalitarism. Mai întâi de toate, însă, dumneavoastră, oamenii politici trebuie să aveţi răbdare şi să învăţaţi…

-          Credeţi că n-am studiat destul? Credeţi că n-am mers să luăm lecţii din diverse locuri, acolo unde industria funcţionează ceas?

-          Ba sunt convins că aţi făcut-o, numai că aţi uitat să puneţi în ecuaţie particularităţile acestei ţări. Când faceţi strategii şi vă stabiliţi obiective, nu luaţi ca bază de calcul ceea ce vi se povesteşte că există, ci doar ceea ce puteţi evalua cu propriile mijloace că ar fi pe teren.

-          Cum aşa?

-          Simplu, la orice prezentare de ofertă, firma cea mai bine poziţionată în preferinţele organizatorilor sau a celor care supervizează licitaţia, face precizarea: atâtea utilaje, dotate cu asta, asta şi asta. Dumneavoastră luaţi de bun ceea ce stă scris acolo, dar nu mergeţi să verificaţi ce fel de utilaje, în ce stare de funcţionare se află, cât sunt de performante. Şi aşa câştigă licitaţiile pentru lucrări importante firme care au în dotare utilaje antediluviene, ieşite complet din uz, mari consumatoare de combustibil şi producătoare de noxe. Sigur, utilajele astea contează pe hârtie, dar exploatarea lor măreşte costul devizelor, care sunt umflate, apoi, prin diverse acte adiţionale. Apoi, din păcate, mai intervine şi interesul celor care au facilitat câştigarea licitaţiei şi urmează alte acte adiţionale şi alţi bani publici scurşi în buzunarele şmecherilor.

-          Ce soluţii avem ca să stopăm starea asta de lucruri?

-          Să promovaţi oameni tineri care să supravegheze şi să supervizeze treburile astea, oameni competenţi, bine remuneraţi, greu de mituit, să promovaţi legi pentru pedepsirea fraudelor. Vedeţi, mult se simt ofuscaţi când se spune că mai avem de tras până vom fi primiţi în Europa… Sigur, geografic, noi suntem europeni, dar din punct de vedere al obiceiurilor, al educaţiei profesionale, suntem mai mult levantini decât europeni. Eu de asta mă zbat atâta pentru tehnologizarea, la nivel occidental, a firmelor mele şi îmi salarizez decent oamenii, pentru că nu mă bazez pe şmecherii, pentru că vreau să fac o treabă serioasă, iar când vor veni investitorii străini, vor avea nevoie de parteneri autohtoni; ei bine, eu sunt pregătit, deja, pentru asta…

Follow @divertisment