Ramona
- Eşti frumoasă, Ramona, ca o dimineaţă de vară blândă, când căldura soarelui ţi se strecoară, molatecă, în trup şi ochii caută, timizi, lumina zilei. Eşti mireasa pe care sufletul meu o doreşte de mult timp, iar gura mea n-a avut cuvinte să o cheme…
- Şi tu eşti frumos, Radule, iar eu n-am avut nevoie de cuvinte ca să vin la tine… În nopţile tulburi, zbuciumate de furtunile sufletelor noastre pereche, am înţeles şoaptele nerostite ale cugetului tău şi ţi-am răspuns la geamăt drăgăstos cu geamăt drăgăstos, am aşternut iubirea mea sub puterea arzătoare a iubirii tale… Ne-am găsit atunci când ne-a fost hărăzit şi cred în liniştea şi profunzimea dragostei noastre, aşa cum cred în visele mele, care toate s-au împlinit!
- Nu îmi mai aduc aminte de căldura iubirii părinteşti, eram mic atunci când am rămas fără ei, dar mulţumesc Proniei pentru iubirea ta, căci ea mă împlineşte şi mă face om întreg, aşa cum mi-am dorit, întotdeauna, să fiu… Îţi mulţumesc, Ramona, pentru toată căldura pe care mi-o dai, pentru frumuseţea zâmbetului tău, pentru înţelegerea calmă pe care mi-o aduci, atunci când sunt frământat şi pentru gândurile bune care, sunt convins, le trimiţi ca să mă însoţească…
- Nu trebuie să-mi mulţumeşti cu cuvinte, dragul meu, privirea ta furişă, mulţumitoare, zâmbetul tău reţinut, îmi sunt de ajuns, pentru că am învăţat să te citesc ca pe o carte deschisă, plină de versuri de iubire…
